Mă gândeam zilele astea dacă pot ghici aspirațiile unui om după felul în care se poartă cu propria mașină. Fără că eu să dețin un automobil, acestea au devenit fundal sonor în viață mea obișnuită. Pot întreprinde deci un exercițiu de imaginație, care evident nu are nici o legătură cu realitatea, dar care mă va face pe mine să gândesc mai frumos despre șoferi.
Unii dintre ei și-ar fi dorit cu siguranță să fie muzicieni. Pornesc motorul și îl lasă mergând zeci de minute, intervenind uneori pentru a-l face să sune mai expresiv, alteori mai tainic, iar alteori nu acționează deloc asupra acestuia lăsându-l doar să funcționeze în gol pe o singură notă, plină de iubire și înțelegere.
Alții cred că s-ar fi imaginat pe ei înșiși drept pompieri. Eroismul cu care își ambalează mașinile fără să țină cont de nimic la cele mai diverse ore din zi și din noapte îi face cu siguranță potriviți pentru această îndeletnicire care cere mult curaj și determinare, de asemenea spirit de sacrificiu și o totală indiferență față de pericol.
Apoi cei care trântesc ușile autoturismului cu toată puterea pe care un om o poate concentra într-un singur gest. Uneori, doar ascultându-i, te înfiori gândindu-te că au ratat o carieră militară de succes. Te înfiori, desigur, pentru soarta dușmanului care ar cuteza să le stea în față.
Mai sunt cei care nu au aflat de nicăieri că o mașină are doar patru uși. Aceștia sunt cei mai plini de mister pentru mine. Minute întregi de portiere trântite fac din ei niște magicieni, niște vrăjitori în sensul propriu al cuvântului, niște oameni care ar putea trânti uși în plină stradă fără un automobil la dispoziție.
Mai sunt și unii care înglobează toate calitățile enumerate mai sus și nu se sfiesc în nici un fel să o arate. Ei sunt cu siguranță oameni de spectacol, îi văd doar pe scenă manifestându-se plenar cu toate mijloacele pe care le au la dispoziție. Poate un circ ar fi fost interesat de ei și prestația lor incredibilă.
Vroiam să vorbesc și de șoferii care folosesc claxonul cu pasiune și determinare dar nu cred că ei pot intra într-o categorie specială. Aici e vorba doar de discuții între oameni care nu permit limbajul articulat.
Țin să notez că aceasta este doar o interpretare, interpretarea mea, una din multele interpretări pe care le pot da unor observații pe care nu-mi doresc să le fi făcut.
Unii dintre ei și-ar fi dorit cu siguranță să fie muzicieni. Pornesc motorul și îl lasă mergând zeci de minute, intervenind uneori pentru a-l face să sune mai expresiv, alteori mai tainic, iar alteori nu acționează deloc asupra acestuia lăsându-l doar să funcționeze în gol pe o singură notă, plină de iubire și înțelegere.
Alții cred că s-ar fi imaginat pe ei înșiși drept pompieri. Eroismul cu care își ambalează mașinile fără să țină cont de nimic la cele mai diverse ore din zi și din noapte îi face cu siguranță potriviți pentru această îndeletnicire care cere mult curaj și determinare, de asemenea spirit de sacrificiu și o totală indiferență față de pericol.
Apoi cei care trântesc ușile autoturismului cu toată puterea pe care un om o poate concentra într-un singur gest. Uneori, doar ascultându-i, te înfiori gândindu-te că au ratat o carieră militară de succes. Te înfiori, desigur, pentru soarta dușmanului care ar cuteza să le stea în față.
Mai sunt cei care nu au aflat de nicăieri că o mașină are doar patru uși. Aceștia sunt cei mai plini de mister pentru mine. Minute întregi de portiere trântite fac din ei niște magicieni, niște vrăjitori în sensul propriu al cuvântului, niște oameni care ar putea trânti uși în plină stradă fără un automobil la dispoziție.
Mai sunt și unii care înglobează toate calitățile enumerate mai sus și nu se sfiesc în nici un fel să o arate. Ei sunt cu siguranță oameni de spectacol, îi văd doar pe scenă manifestându-se plenar cu toate mijloacele pe care le au la dispoziție. Poate un circ ar fi fost interesat de ei și prestația lor incredibilă.
Vroiam să vorbesc și de șoferii care folosesc claxonul cu pasiune și determinare dar nu cred că ei pot intra într-o categorie specială. Aici e vorba doar de discuții între oameni care nu permit limbajul articulat.
Țin să notez că aceasta este doar o interpretare, interpretarea mea, una din multele interpretări pe care le pot da unor observații pe care nu-mi doresc să le fi făcut.
No comments:
Post a Comment